Răutatea pământului sunt eu!

Răutatea pământului

Cu foarte multi ani in urma, asa cum se obisnuia, tovarasa invatatoare organiza excursii si “se mergea cu scoala” sa se viziteze diferite obiective istorice si culturale pentru a intelege si a invata mai usor despre valorile romanesti. Asa l-am descoperit pe Brancusi. 

L-am admirat pentru indarjirea de a pleca pe jos pana la Paris si pentru sacrificiile pe care le-a facut spaland vase in restaurantele din drumul sau pentru a-si plati mancarea, toate acestea pentru realizarea visului de a lucra in atelierul lui Auguste Rodin si pentru stilul inedit care l-a facut celebru in lume, dar nu la el acasa. 

Am fost la Hobita si am stat pe prispa casei sale chiar daca doar 3 bucati de lemn din ea sunt autentice si am avut trairea ca sunt pe prispa bunicului meu.

Mi-am lipit obrazul de  “Poarta sarutului” in incercarea de-al simti pe Brancusi langa mine, pentru ca il iubesc, ca pe un bunic pe care nu l-am cunoscut dar pe care l-am avut tot timpul in suflet. Si asta pentru ca si eu am fost un pic din “Cumintenia Pamantului”, apoi putin, “Domnisoara Pogany”, am zburat precum “Pasarea Maiastra”, vreau sa  cred ca am fost la un moment dat al existentei mele, “Muza”, apoi “Principesa X”, ca apoi sa cad in “Rugaciune”. 

Am stat la “Masa tacerii” si am urlat de furie ca trebuie sa zbori pana la Paris sa-i vezi cele 200 de opere din atelierul sau, puse la loc de cinste de catre poporul francez, la Muzeul National de Arta Moderna, din Centrul Pompidu, cel care l-a adoptat, l-a pus pe piedestalul binemeritat si-i cinsteste memoria in Cimitirul Montparnasse din Orasul Luminilor. La noi in tara numeri pe degete cele cateva sculpturi care se afla raspandite la Muzeul National, La Muzeul de Arta din Bucuresti si la Muzeul din Craiova. Chiar si americanii il apreciaza inca de prin 1927, cand in urma unui eveniment nefericit, au confundat sculptura “Pasarea in spatiu” cu o ustensila de bucatarie, dar si-au reparat greseala si imaginea acestei sculpturi devine pentru pilotii si astronautii americani ai Air Force, simbol pe brevetul de zbor, iar cateva lucrari stau la loc de cinste in Muzeul Aerospatial din SUA.

Am stat langa “Coloana Infinitului” si prin comparatie am vazut ce mici suntem noi oamenii, mai ales la suflet. 

Iar acum am devenit “Rautatea Pamantului” pentru ca suma pe care noi, romanii ar trebuit s-o donam pentru ca opera lui Brancusi sa fie nu a noastra, ca a noastra este oricum, ci acasa, unde ii este locul nu este mare, felul cum a fost ceruta m-a inrait. Degeaga Banca Nationala a pus chipul Maestrului pe bancnota de 500 de lei, daca bancherii nu fac donatii macar cu cate o astfel de hartie, ca ei au destul de multe, nu sa ceara Statul de la marea majoritate a romanilor care nu primesc pentru salariul minim pe economie nici macar 2 astfel de hartii cu aceasta valoare. Chiar si 50 de centi, pentru o familie cu 2-3 copii inseamna painea zilei.

Unii oamenii de afaceri fac evaziune fiscala de milioane de euro si ce sa vezi, fac ceea ce fac si tot raman cu banii la ei. De ce Statul nu le confisca banii pe care acestia nu-i pot justifica si sa nu mai cerseasca de la mine, muritorul de rand?  Eu sunt “Rautatea Pamantului” si nu-ti dau tie, Stat bani sa cumperi un simbol cand acesta ti-a fost oferit, dar tu l-ai refuzat. Imi rezerv si eu dreptul sa te refuz, pentru ca si tu Stat, imi refuzi multe drepturi.

Related News

Comment (0)

Comment as: